Doctrina trezirii învăţătura lui Buddha în cele mai vechi texte de Walpola Rahula

Am inceput de curand sa citesc aceasta carte. Lectura nu mi se pare usoara, mai ales daca ma opresc si analizez comportamentul meu raportat la ce citesc.
Atasez un mic fragment care mi s-a parut foarte inspirat mai ales pentru o zii de joi inorata.

PARABOLA BUCĂŢII DE CÂRPĂ -  (Sutta- Vatthupama - Extras)
     Astfel am auzit. Cel Binecuvântat trăia odată în mănăstirea Anathapindndika din pădurea Jeta de lângă Savatthi. Acolo Cel Binecuvântat s-a adresat bhikkhuşilor spunând: "Bhikkhuşi", iar ei i-au răspuns: "Venerabile Învăţător". Buddha atunci a cuvântat după cum urmează:
   "Dacă o (bucată de) cârpă mânjită şi murdară este cufundată cu totul într-o vopsea de orice culoare - albastră, galbenă, roşie sau roz - ea va avea tot o culoare urâtă şi murdară. De ce? Deoarece cârpa nu este curată. Tot aşa, bhikkhuşi, atunci când mintea este impură, trebuie să se aştepte o viaţă viitoare rea."
   "Dacă o (bucată de) cârpă perfect curată este cufundată cu totul în vreo vopsea de orice culoare - albastră, galbenă, roşie sau roz - ea va avea o culoare frumoasă şi curată. De ce? Deoarece cârpa este curată. Tot aşa, bhikkhuşi, atunci când mintea este pură, trebuie să se aştepte o viaţă viitoare bună."

De fapt doua :
"Trebuie să învingem furia prin blândeţe, răutatea prin bunătate, egocentrismul prin caritate, şi minciuna prin adevăr."
   Nu poate exista pace sau fericire pentru om atâta timp cât el doreşte şi este însetat să-şi cucerească şi subjuge vecinul. Aşa cum spune Buddha: "Învingătorul învaţă ura, iar învinsul rămâne în mizerie. Acela care renunţă atât la victorie cât şi la înfrângere este fericit şi împăcat." Singura cucerire care aduce pace şi fericire este cucerirea-de-sine. "Cineva ar putea învinge milioane în luptă, dar numai acela care se cucereşte pe sine este cel mai mare dintre cuceritori."
   Aţi putea spune că toate acestea sunt foarte frumoase, nobile şi sublime, dar impracticabile. Este practic să te urăşti unul pe altul? Să te ucizi unul pe altul? Să trăieşti în frică şi suspiciune eternă asemenea animalelor sălbatice din junglă? Sunt acestea mai pragmatice şi confortabile? A fost vreodată ura stinsă prin ură? A fost vreodată răul cucerit de către rău? în schimb, există exemple, cel puţin în cazuri individuale, în care ura este stinsă prin iubire şi blândeţe, şi răul învins prin bunătate.
   Puteţi spune că aceasta ar putea fi adevărat, practic în cazuri individuale, dar că nu funcţionează niciodată în chestiuni naţionale şi internaţionale. Oamenii sunt hipnotizaţi, confuzi psihologic, orbiţi şi înşelaţi de manipularea politică şi propaganda unor termeni precum "naţional", "internaţional" sau "stat". Ce este o naţiune dacă nu un vast conglomerat de indivizi? O naţiune sau un stat nu acţionează, individul este cel care acţionează.